banner
en ro
Munca in Uniunea Europeana 1, 2.

Libera circulaţie a persoanelor este una dintre libertăţile fundamentale garantate de legislaţia comunitară şi cuprinde dreptul de a se stabili şi de a lucra în alt stat membru. Dreptul de liberă circulaţie în interiorul Comunităţii nu se referă numai la lucrători, ci şi la alte categorii, cum ar fi studenţii, pensionarii şi în general la toţi cetăţenii UE. Acesta este probabil cel mai important drept prevăzut în legislaţia comunitară în privinţa persoanelor şi constituie un element esenţial atât pentru piaţa internă, cât şi pentru cetăţenia europeană. A migra în altă ţară este o decizie majoră, iar oamenii au nevoie de informaţii corecte despre drepturile lor. Ghidul de faţă explică cum se va aplica dreptul la liberă circulaţie a lucrătorilor în cazul Bulgariei şi a României după aderarea acestor două ţări la Uniunea Europeană în anul 2007, pe baza dispoziţiilor tranzitorii convenite în Tratatul de aderare. Se indică, de asemenea, o listă de surse de informare în domeniul liberei circulaţii a lucrătorilor şi al drepturilor cetăţenilor. Este important de reţinut că dispoziţiile tranzitorii se referă exclusiv la accesul pe piaţa muncii al lucrătorilor.

În primii doi ani de după aderarea Bulgariei şi a României, accesul lucrătorilor bulgari şi al celor români pe piaţa muncii din cele 25 de state membre ale UE1 va depinde de legislaţia şi politicile naţionale ale statelor respective, ca şi de eventualele acorduri bilaterale ale acestora cu Bulgaria şi cu România. Unele state membre au anunţat că vor deschide complet piaţa muncii pentru lucrătorii bulgari şi cei români. Alte state membre UE-25 intenţionează să permită un acces mai restrictiv, ceea ce înseamnă că practic veţi avea probabil nevoie de un permis de muncă pe durata perioadei în care se aplică măsurile naţionale impuse de statele membre UE-25.

La încheierea primilor doi ani de după aderare, Comisia va redacta un raport, pe baza căruia Consiliul va reanaliza modul de funcţionare a dispoziţiilor tranzitorii. În afară de aceasta, fiecare dintre statele membre ale UE-25 trebuie să notifice oficial Comisiei dacă intenţionează să continue aplicarea măsurilor naţionale pentru o perioadă de maximum încă trei ani (în care caz veţi avea în continuare nevoie de un permis de muncă) sau dacă vor aplica prevederile legislaţiei comunitare privind deplina libertate de circulaţie a lucrătorilor (ceea ce înseamnă că puteţi merge şi lucra liber în acele ţări).

În principiu, dispoziţiile tranzitorii se încheie la cinci ani după aderare. Există totuşi posibilitatea ca un stat membru UE-25 (UE-25 înseamnă toate statele membre care formau UE înainte de 1 ianuarie 2007: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.) să solicite Comisiei autorizarea de a continua să aplice măsurile naţionale pentru încă doi ani, dar numai dacă se constată dereglări serioase pe piaţa muncii (sau o ameninţare în acest sens). Dispoziţiile tranzitorii nu pot fi extinse dincolo de limita maximă permisă de şapte ani.

În momentul în care încetează restricţiile din legislaţiile naţionale şi se aplică libera circulaţie a lucrătorilor, statele membre UE-25 nu vă mai pot pretinde un permis de muncă, ca o condiţie de acces pe piaţa muncii. Totuşi, ele vor mai putea elibera permise de muncă pentru lucrătorii din Bulgaria şi din România, cu condiţia ca aceste documente să fie exclusiv în scopuri de monitorizare şi statistice.