banner
en ro
Moneda Euro

În prezent statele membre participante la euro sunt Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia şi Spania. Aceste ţări sunt numite frecvent "Zona euro" sau "Euroland".

Andora, Monaco, San Marino şi Vatican folosesc de asemenea euro, deşi nu sunt în mod oficial membri euro, nici măcar membri ai UE. (Au folosit înainte monede care au fost înlocuite prin euro.) Din acestea, Monaco, San Marino şi Vatican şi-au creat propriile monede, cu propriile simboluri naţionale pe spate. Andorra foloseşte monede franceze şi spaniole, de vreme ce au folosit francul francez şi peseta spaniolă ca şi monedele sale. Aceste ţări folosesc euro datorită unor înţelegeri cu statele membre UE (Italia în cazul principatului San Marino şi oraşului Vatican, Franţa în cazul principatului Monaco), aprobate de către Consiliul Uniunii Europene.

Muntenegru şi Kosovo, care au folosit marca germană ca şi monedă a lor, au adoptat de asemenea euro, deşi, spre deosebire de cele trei state de mai sus, nu au intrat în nici o înţelegere legală în mod explicit cu UE care să le permită acest lucru.

Ţările care au avut moneda naţională fixă în raport cu marcă germană, ex. Bulgaria şi Estonia, şi-au fixat şi ele ratele de schimb în raport cu euro.

Din 2 februarie 2002, litasul lituanian (LTL) a intrat în ERM II, rata de schimb fiindu-i fixată în raport cu euro în locul dolarului american.

Danemarca şi Regatul Unit nu sunt apte în mod legal pentru aderarea la euro, până când guvernele lor nu decid altfel. Suediei nu i-a fost aprobată participarea de nici un act legal; totuşi, Suedia a decis în 1997 să nu se alăture zonei euro, aşa că nu a făcut nici un efort spre a-şi îndeplini criteriul necesar, de a avea o rată stabilă de schimb. Suedia a făcut un referendum pe tema monedei unice europene pe 14 septembrie, 2003, participanţii votând împotriva euro, după cum puteţi vedea mai încolo: Da 41.8%, Nu 56.1%. Aceasta a constituit o decizie pentru minimum cinci ani.

În Danemarca un referendum pe tema aderării la euro a avut loc pe 28 septembrie, 2000, rezultând un procent de 53.2% împotriva aderării.

Nume

Documentele oficiale ale UE utilizează termenii euro şi cent atât la singular cât şi la plural, în funcţie de variaţiile ocazionale ale limbiilor statelor mebre ale uniunii: de exemplu pluralul italian al euro este euri, în timp ce cuvântul grecesc pentru centime este lepto (λεπτο).

Monede şi bancnote

Toate monedele au o faţă comună (1,2 şi 5 cenţi : Europa în lume ; 10, 20 şi 50 cenţi : Europa ca şi o alianţă de State ; 1 şi 2 euro : Europa fără frontiere) şi o faţă specifică ţării de către care este emisă moneda (chiar şi pentru Andora, Monaco, San-Marino şi Vatican care şi-au realizat propriile monede). Bancnotele au ieşit toate după o machetă comună pentru toată zona euro. Evident, toate monedele sunt utilizabile în toate ţările membre, de exemplu o monedă cu portretul lui Juan Carlos are valoare circulatorie nu doar în Spania ci şi în Finlanda, în Irlanda, etc...

Data finală de validitate a monedelor naţionale variază de la un stat la altul. Prima monedă care a dispărut a fost Deutsche Mark (marca germană), pe 31 decembrie 2001 într-un minut, ultimele monede dispărând pe 28 februarie 2002, data la care toate monedele ar fi trebuit să-şi înceteze valoarea legală în statele respective. Totuşi băncile centrale ale statelor din zona euro vor continua să accepte bancnotele şi monedele vechilor devize. (de exemplu până în 2012 în Franţa pentru bancnote).

Simbolul monedei europene, €, provine de la initiala continentului european, iar cele 2 bare paralele reprezinta stabilitate şi siguranţa.